Pro sau contra invatamantului particular

Incerc sa scriu postul asta de vreo 2 saptamani, dar mereu mi-am zis ca am si altceva mai bun de facut. Momentul mi se pare potrivit, intrucat se apropie vremea cand absolventii de bac trebuie sa aleaga facultatea pe care o vor urma!
Ideea mi-a venit mai demult, tot citind dezbaterile pro si contra pe diverse bloguri si nu numai, in care absolventii de invatamant particular, fie el Spiru Haret, George Bacovia, Dimitrie Cantemir sau orice alta institutie de invatamant cu buget propriu, sunt aratati cu degetul, de parca nu ar fi destul de buni pentru a sta alturi de cei care au terminat o facultate la stat.

Aceasta infierare cred ca isi are originile nu numai in scandalul diplomelor false eliberate contra plicuri groase (fiindca metoda se parctica atat in invatamantul de stat, cat si in alte institutii, gen Politia Rutiera - pentru eliberarea permisului de conducere sau agentii si organisme guvernamentale - pentru facilitarea obtinerii de fonduri nerambursabile sau licitatii), cat mai ales in frustrarile celor care nu au reusit sa urmeze cursurile invatamantului superior din diverse motive (unul important fiind cel financiar) sau a absolventilor de la stat care se tem de concurenta pe piata muncii.

Intr-unul din posturile sale mai vechi, Arhi se lauda ca va absolvi o facultate de contabilitate particulara, desi nu a invatat nimic acolo. Am indoieli ca asta ar fi din vina profesorilor, pentru ca daca vrei sa inveti, o poti face, regula fiind universal valabila, indiferent de forma de invatamant pe care o urmezi.

Intamplator am terminat tot o facultate de contabilitate privata si ma mandresc cu asta, fiindca am invatat meserie si lucrez in domeniu, ba chiar ma consider bun in ceea ce fac (iar cei ce ma cunosc pot confirma, sa nu para lipsa de modestie!). Am urmat calea asta nu pentru ca parintii ar fi fost nababi sau eram eu atat de prost incat n-as fi reusit sa prind un loc la stat, ci pentru ca a fost o optiune mai buna.

Nu stiu cum sunt celelalte universitati private, dar cea pentru care am optat eu (George Bacovia din Bacau) era, la vremea respectiva, mult mai bine dotata decat cele de stat. Atat mobilierul, cat si laboratoarele si biblioteca asigurau necesarul fiecarui student. In timp ce colegii mei de la stat asteptau cate 1 luna sa le vina randul la unul din cele 2 calculatoare 486 cu care era dotat laboratorul lor de informatica, la noi fiecare student avea PC-ul sau, la care putea pune imediat in practica ceea ce i se preda la cursuri.

Corpul profesoral era, in majoritate, venit de la Univ. Alexandru Ioan Cuza Iasi (Oprea, Paraschivescu, Stefura, Cojocaru, sunt doar cativa pe care mi-i mai amintesc), asa ca aveam posibilitatea sa invat la fel de mult ca un student iesean, plus ca dormeam acasa pe perna mea si nu eram nevoit sa cunosc mizeria din camine sau sa-mi caut gazda ieftin la fiecare inceput de an universitar.

Asa ca nu mi s-a parut mult sa platesc taxa anuala care era egala sau poate chiar mai mica cu cheltuielile pe care le-as fi facut cu mutatul intr-un centru universitar, deoarece invatamantul a fost de calitate. Numai ca nu-ti poate baga nimeni informatia in creier, daca tu nu vrei!