Postări
Comentarii
Azi s-au mai pupat 2 masini la ciupercute: un Ford Ka, al unei tipe, cu um BMW argintiu, al unui tip. Nu stiu cum au stat lucrurile, ca tipa avea partea dreapta fata de reparat, iar gagiul putea duce masina la Rabla. Desi BMW-ul avea fata varza, ma gandesc ca daca ar fi fost un frontal, carabusul tipei nu rezista la rostogolire...
Read more... |
In ciuda faptului ca in sondajele lui Aghiuta a iesit detasat pe primul loc, se zvoneste prin targ ca primarul Romeo Stavarache nu mai vrea sa candideze la anul pentru un nou mandat. Sau cel putin, nu din partea PNL. Se pare ca actualul conducator al urbei le-ar fi spus apropiatilor ca functia de primar nu-l mai multumeste.
Ar fi pacat sa nu termine ceea ce a inceput, mai ales ca beneficiaza de sprijinul si increderea bacauanilor...
Ieri, de ziua nationala, mi-am dus pustoaica la parada militara. As fi vrut sa vada si ea cam cum se defila pe vremea mea (desi nu mai e deloc la fel, nu mai sunt scosi elevii si muncitorii pe stadioane, nu mai sunt trupe care sa bata pas de defilare pe tot centrul Bacaului, nu mai flutura nimeni entuziasmat steguletele)!
Pentru mine sarbatoarea a fost un fiasco!
In primul rand, dupa aproape o ora de vorbarie goala a mai-marilor conducatori din judet (Scripat, Braneanu, Stavarache) si a altora prezenti pe acolo, parada propriu zisa a tinut 5 minute... Au crezut organizatorii ca lumea s-a adunat acolo sa asculte mesajul premierului Boc sau slujba de pomenire (care ar fi fost necesara la mormintele eroilor cazuti in lupte, si nu la capataiul celor ce vor pica de la putere)?
In al doilea rand, steguletele impartite copiilor sunt din an in an mai putine. Iar cei care ar trebui sa se bucure de sarbatoare si sa duca traditia mai departe (ca in reclama aia la bere, cu traditia), respectiv copiii, sunt impiedicati sa vada ceva de pensionarii flatulenti, cu reminiscente comuniste, care se inghesuie in primele randuri, de parca s-ar imparti pomenile electorale!
La anul stiu sigur ca nu voi mai pierde timpul pe acolo!
Apropo, am vazut bloggerimea bacauana, mai mare si mai mica prezenta la eveniment! Marea majoritate a formatorilor de opinie din Bacau stateau stransi ciucure in jurul lui Razvan si fotografiau! Frate, dar fotografiau! Nu ceva ce ar putea fi un cadru interesant, un instantaneu, ci fotografiau de jur imprejur multimea! Toti fotografiau aceeasi aglomeratie!
Parerea mea e ca daca tot dai o caruta de bani pe o scula dedicata fotografiatului profesionist, trebuie sa o folosesti cu cap, sa surprinzi fotografii cu care poti iesi in evidenta. Daca ar fi folosit aparate cu film vreodata, ar fi deprins altfel arta fotografiatului. Fiindca aveau maxim 36 de pozitii pe film (pozitia 69 nu era chiar atat de cunoscuta)! :-)
Desi virozele sunt la moda, iar diminetile au coborat de mult gradele sub 10, multe din scolile patriei nu au catadicsit sa ceara furnizarea caldurii de la CET. Ca proaspat tatic de bobocel de clasa I, ma cam ustura buzunarul cand ma gandesc ca o banala gripa, transmisa pe cale orala, precum baladele si doinele stramosesti, imi poate periclita serios bugetul, la ce pret au azi medicamentele. Mai ales ca spre deosebire de o gripa netratata, care tine o saptamana, viroza indopata cu medicamente trece in 7 zile. :-)
In contractul semnat in calitate de parinte cu Colegiul National Pedagogic, chiar de la primul articol scoala se obliga sa asigure elevilor toata infrastructura necesara procesului de invatamant. Daca nici caldura nu le poate asigura, atunci ce le asigura? Ca eu am cumparat scaun copilului, am pus bani pentru achizitionarea a inca 2 banci (ca erau mai multi elevi decat banci in clasa), tre sa varuim, sa raschetam parchetul, sa platim fondul scolii pentru reparatia acoperisului...
Scoala chiar nu putea sa faca o adresa catre CET prin care sa solicite furnizarea agentului termic? Ca oricum, de platit, platea Primaria (oare ma insel?)... Sau cei responsabili nu au simtit frigul din ultima saptamana?
De ce trebuie lasata sanatatea unor copii la cheremul unor persoane nesimtite?
Il vad in fiecare dimineata iesind pe bancuta din fata blocului cu paharul de cafea in mana sa-si savureze tigara. Lasa paharul de plastic pe scandura innegrita de ploaie a bancii si-si scoate o tigara Kent pe care o aprinde si o pufaie privind superior vecinii care ies din bloc in drum spre munca.
Plec la serviciu, dar stiu ca seara, cand ma intorc, el e acolo. De data asta vorbeste zgomotos la mobil. Tine telefonul, desi nu e ultimul racnet, perpendicular pe ureche, sa auda si pitipoancele din jurul lui ce discutie importanta are el.
Nu are haine de fite, cercei in nas sau urechi, dar poarta si el pantofi lungi, cu varfuri ascutite, asortati la pantaloni albi, tot timpul albi, indiferent daca afara ploua, de acelasi alb ca si tricoul cu doua numere mai mici pentru a-i dezvalui muschii, desi fizicul sau nu impresioneaza cu nimic, albi ca si geaca de piele, carata trendy pe umar indiferent de vreme.
Isi trece mereu mana prin parul tuns scurt si dat cu gel pe spate, in timp ce fredoneaza manele pustoaicelor ce-l privesc ca pe Banderas si-si uda absorbantele daca el le arunca vreo ochiada. Povesteste mandru amicilor ce job meserias are, cum joaca el conquiztador (desi ma indoiesc) si pe cine ar vrea sa vada in playboy.
Ce il scoate din randul cocalarilor e nevasta. De fiecare data cand il striga, fuge imediat in casa!
Taguri: Da un leu pentru buzunarul meu
Desi se bate moneda pe tema invatamantului gratuit in scolile de stat romanesti, puiul de daco-roman nu a beneficiat niciodata de binefacerile unui astfel de sistem, cel putin de cand sunt eu.
Pe timpul scolarizarii mele trebuia musai sa platesc fondul clasei si fondul scolii, altfel riscam sa fiu prezentat in fata clasei drept exemplu negativ si sa fiu exclus din cadrul grupurilor participante la activitati extrascolare, ca mersul la teatru, la film, la spectacole sau, pur si simplu, la aeroport (scoala mea se afla aproape de aeroportul Bacau, astazi devenit international, dar pe atunci acolo ateriza doar Ceausescu, cand venea in vizita de lucru, in restul timpului pista fiind folosita pentru orele de studiu ale naturii sau PTAP – pregatirea tineretului pentru apararea patriei, cand mai trageam si cate un fotbal), eram dezonorat prin confiscarea cravatei de pioner si discutat la sedintele de detasament.
Fondurile erau sume fixe si erau folosite la diverse achizitii pentru infrumusetarea clasei sau a scolii (perdele, ghivece cu flori, fete de masa pentru catedra, lambriuri, etc), mici reparatii (inlocuirea unei broaste de usa stricate sau a unui indicator rupt de palma vreunui elev sturlubatic) sau alte lucruri necesare (sapun, hartie igienica, trusa sanitara) hotarate de comitetele de parinti si care aveau darul de a ne face orele petrecute la scoala mai atragatoare.
In invatamantul post revolutionar fondurile au ramas ca denumire aceleasi, dar sumele nu mai sunt fixe si sunt tot mai greu de aflat destinatiile spre care se indreapta.
Inca de cand iti inscrii copilul la camin, afli ca, pe langa suma destinata alimentatiei zilnice, mai trebuie sa duci LUNAR servetele umede, servetele uscate, hartie igienica, sapun lichid, spirt, pahare de unica folosinta etc. Laudabila initiativa de a-i invata igiena pe cei mici (cu toate ca acum nu li se mai verifica batista si unghiutele taiate), dar cantitatile mi se par exagerate pentru un copil care sta acolo cateva ore pe zi, 20 zile pe luna (daca aveti copii de gradinita, intelegeti ce spun!).
Componenta comitetelor de parinti se face dupa criterii bine stabilite de catre educator, invatator sau diriginte, si in pozitiile cheie ajung, de obicei, persoane care se simt indatorate fata de institutori vis-à-vis de nazbatiile sau inteligenta copilului copilului detinut, fiindca nu inteleg ca plodul lor trebuie pedepsit pentru greselile facute.
Bunaoara, la clasa piticutei mele, la propunerea “doamnei” si cu sustinerea comitetului de parinti s-a hotarat schimbarea usii de lemn cu una metalica, fiindca ofera o mai buna etansare si se inchide/deschide mai usor de catre copii. Nu am fost impotriva, desi nu stiu de ce etansare era nevoie atata timp cat clasa are ferestre termopan si nu cred ca e mai usoara manevrarea unei usi metalice, considerabil mai grea decat una din PFL, de catre copiii de 5 ani. Dar nu am inteles de ce scoala nu a contribuit cu nimic! Copiii cresc si pleaca in alta clasa, usa ramane acolo!
La fel, se strang bani pentru mocheta, perdele sau material didactic (planse, carti, etc), si nu mai vorbesc de ocaziile speciale, ca ziua “doamnei”, Craciunul, Pastele sau Ziua Femeii, cand sefa comitetului de parinti (de obicei o tanti fara ocupatie, dar cu un sot suficient de prost pentru a o intretine si a-i sponsoriza mofturile) stie exact ce cadou si-ar dori “doamna”.
La fel ca pe vremea mea, copiii proveniti din familiile nevoiase (si sunt tot mai multi in tara noastra, e celebru cazul fetitei ce venea flamanda la scoala si lesina in timpul orelor, doar pentru ca parintii nu-si permiteau sa cumpere un fruct sau un sandvis) sunt marginalizati, si cred ca ar trebui sa li se dea si lor o sansa.
PS: A nu se intelege din postul asta ca sunt vreun cetatean fara posibilitati financiare sau vreun urmas de-al lui Hagi Tudose, dar sunt revoltat de nedreptatile pe care le sufera cei mici, nevinovati!
In zilele cand tin masina in service si circul cu transportul in comun, ma crucesc sa vad cati oameni de bine merg cu nashul (mai ales dimineata, intre orele 5-6, cand incep fabricile – atatea cate mai functioneaza – schimbul 1). Nu vreau sa-i bag pe toti in aceeasi oala, s-a intamplat de vreo 2 ori sa nu-mi mai gasesc biletul si nici de-a dracu’ nu gasesti vreo caserie deschisa la ora aceea, dar nici neam de controlor.
La un calcul simplu, avand in vedere ca biletul e 1.8 lei punem spaga la 1 leu, cu 10 cotizanti la cursa de 1 ora (sa zicem ca traseul e dintr-un capat al orasului la celalalt), un sofer de autobuz sau microbuz se trezeste cu un surplus de 80 de lei in buzunar in fiecare zi a programului sau de lucru. Daca imparte ciubucul cu cel care ii mai face control din cand in cand (ca am vazut si faze din astea, si toti impricinatii fara bilet aratau cu un gest discret al capului spre sofer, iar conducatorul auto avea grija sa puna si el ceva intre foile “organului” cand semna procesul verbal) si tot ii raman 40 de lei, care intr-o luna inseamna o suma frumusica. Mai mare dragul sa te duci la serviciu!
In Bacau, un tip a fost ranit si un altul ucis de catre vecini pentru ca au organizat o petrecere in garsoniera lor si muzica (prea tare) a deranjat colocatarii.
Nu vreau sa caut circumstante atenuante criminalilor, imi pare rau ca s-a ajuns la moarte de om, dar uneori si eu ajung la exasperare din cauza vecinilor care organizeaza petreceri (uneori si in mijlocul saptamanii) la bloc, fara a se gandi ca poate ceilalti sunt obositi si vor sa se odihneasca, merg a doua zi la serviciu, sau pur si simplu nu vor sa asculte genul de muzica pe care-l prefera cheflii (in general, manele).
Bineinteles, primul impuls este sa te duci la usa lor si sa-i rogi sa dea muzica mai incet, eventual sa le explici si motivele pentru care vrei asta, dar de cele mai multe ori ti se rade in nas si distractia continua mai abitir, sau, profitand de numarul superior de petrecareti, mai esti si amenintat.
Urmatorul pas este sa suni la 112, faimosul numar de urgenta al romanilor, care se deosebeste de 911 american prin faptul ca, dupa ce explici operatoarei problema si-i dai toate datele, astepti sa fii redirectionat catre sectia de politie cea mai apropiata, unde trebuie sa porti acelasi dialog.
Dupa ce esti incredintat ca un echipaj va ajunge acolo in cateva minute, astepti (de cele mai multe ori in toiul noptii, ca te-a trezit galagia pe care o fac vecinii) somnoros sa vina echipajul, sa le explici si lor de ce i-ai chemat, sa le dai buletinul si apoi, sa fii instiintat de ce masuri au luat.
Dupa tot deranjul asta, pe nervii si banii tai (chiar si benzina pe care o consuma echipajul pentru a se deplasa pana la locul reclamatiei este platita tot din taxele pe care le platesti constiincios bugetului de stat), vecinul se alege (aproape invariabil) cu un avertisment, chiar daca in sustinerea cauzei tale apar si alti vecini de buna-credinta, deranjati de lichelele indragostite de petreceri, care incearca sa convinga echipajul de politie ca nu e prima data cand se intampla ca somnul sa le fie tulburat de respectivii.
Si toate astea pentru ca dupa cateva zile, indivizii sa uite de toate avertismentele si sa o ia de la capat, fara cea mai mica teama.
Nu mai spun ca, o data, dupa multe insistente si vorbe grele adresate Politiei romane, agentul de politie a catadicsit sa-l amendeze pe nenorocit si drept urmare am facut o noapte alba, fiindca dobitocul a inteles din asta ca daca tot plateste amenda, poate sa se distreze in continuare, si mi-a sarit in cap toata dimineata, pentru ca nu mai putea primi o sanctiune pentru aceeasi fapta, in aceeasi zi.
In concluzie, iata de ce un om, pe care-l stiai bun vecin, calm, de treaba si la locul lui, isi poate pierde mintile si poate ajunge la inchisoare din cauza unui cretin, care nu intelege ca pentru petreceri s-au infiintat restaurante, baruri, cluburi, etc.
© Blogger template The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008
Back to TOP
