4 iulie american

4 iulie e ziua nationala a americanilor, Ziua Independentei, cand diplomatii straini mai mari sau mai mici se grabesc sa-i pupe in dos si sa le transmita mesaje de felicitare, fiindca din 1776 au hotarat sa-si manance curcanii singuri, sa impuste numai ei indieni, sa vaneze bizoni si sa se bucure singuri de binefacerile sclavagismului, dupa ideile lui Thomas Jefferson, fara sa banuiasca macar ca el facuse o pasiune pentru femeile de culoare (pe care si-a dat-o in vileag dupa moartea sotiei).
George Washington a avut o revelatie despre ce avea sa urmeze, intrucat in 1754, cu 22 de ani inainte, in timpul razboiului cu francezii, a predat Fortul Necesitty, care s-a dovedit a nu fi chiar asa necesar, capitanului francez Louis Coulon de Villiers (daca nu era de Villiers, ramanea soldat sau felcer specializat in tratarea colonului) si a plecat la baut, sa sarbatoreasca infrangerea. :-)
Istoria le-a dat palme si bucuria independentei nu a tinut prea mult: industria nordului era in plina dezvoltare, se fabricau arme si munitie multa, indienii (cati au mai ramas) s-au ascuns in vesnicele plaiuri ale vanatorii, nici bizoni nu prea se mai gaseau, in 1827 statul New York deja abolise sclavia, asa ca americanii au inceput sa se lupte intre ei, lupta care mai dureaza si astazi prin unele cartiere.
Asta i-a antrenat pentru perioada contemporana, cand au ajuns sa bage spaima in toata lumea, de umbla arabii cu bombele in buzunar prin avioane. Au ramas totusi picnicurile (obicei imprumutat de la indieni)si artificiile (munitie ramasa neexplodata in timpul razboaielor).

Read more...

E greu sa fii astazi copil...

In ultimul timp stirile despre copii izolati de societate, retrasi intr-o lume a lor si cu ganduri sumbre de sinucidere (si nu e vorba numai de copiii emo) sau cazuti in diverse ispite (alcool, droguri, talharii), apar tot mai des pe prima pagina a ziarelor si in mass-media. Toata lumea ii arata cu degetul, ii ironizeaza, insa putini se intreaba ce l-a facut pe acel tanar sa-si distruga, poate, cei mai frumosi ani din viata.

O privire in urma, in copilaria mea (asta era cam pe vremea cand dispareau dinozaurii si se nasteau marile depozite carbonifere) nu-mi arata solutia la problemele lor, dar ma face sa inteleg de ce au ajuns aici. Nu preaslavesc epoca de dinainte de 1989, eram prea fraged ca sa o fac, dar parintii si societatea in care traiam aveau mai multa grija de copii, chiar daca mamele nu stateau acasa cu ei pana la varsta de 2 ani.

Sistemul sanitar functiona (se dadeau si atunci spagi, dar nu erai nevoit sa te duci cu medicamentele de acasa si erai bagat in seama), invatamantul la fel (nu am inteles niciodata de ce au trebuit facute atatea modificari in structura trimestrelor si a programei scolare, cand aveam atat de multe rezultate bune la concursurile internationale), mancare nu se gasea, dar toata lumea facea rost.

Parintii nu aveau zeci de canale TV pentru a urmari meciul, filmul sau telenovela preferata, iar cele 2 care existau isi incepeau transmisia la ora 8 seara. La fel se intampla si cu presa, in cele cateva pagini ale ziarelor existente, rareori aflai ceva interesant, ele existand doar pentru a enumera vizitele de lucru ale tovarasilor. Oamenii nu aveau nevoie de un al doilea serviciu, intrucat salariul avea valoare (am auzit ca un dolar era cotat la vreo 18 lei) si oricum nu prea aveai ce sa-ti cumperi cu el.

Grija zilei de maine nu dadea batai de cap clasei muncitoare. Statul proteja poporul (uneori prea mult, daca ne gandim la cei care “ascultau” tot timpul). Cand terminai scoala primeai repartitie la un loc de munca, iti asigura o locuinta (aici trebuia, totusi sa indeplinesti niste conditii) si iti puteai permite sa-ti mobilezi casa si chiar sa te si imbraci in rate.

De aceea romanii aveau mai mult timp pentru familie, sa faca teme cu cei mici, sa-i scoata la plimbare, sa mearga la scoala pentru a se interesa de activitatea lor. Lipsa calculatoarelor si a internetului nu facea decat sa le creasca micutilor dorinta de a se juca in aer liber, sa alerge dupa o minge, sa sara sotronul sau sa faca schimb de surprize, pentru ca si tentatiile erau mai putine.

Isi traiau copilaria! Cum spunea Creanga, in “amintirile” lui, “daca e cal, sa traga, daca e popa, sa ceteasca, daca e copil, sa se joace”.

Read more...

Obiceiurile stramosesti

Stiti batraneii care apar mereu la TV si invinuiesc generatia mai tanara ca nu mai este interesata de datinile si obiceiurile strabunilor? Nu au dreptate! Iata cat de mult sunt interesati cei tineri (fiindca nu cred ca parintii lor au timp de discutii pe forumuri) de viata stramosilor nostri.

Nu stiu ce practicau dacii, dar Herodot confirma in scrierile sale ca Alexandru Macedon era gay, iar grecii si romanii erau renumiti pentru orgiile pe care le faceau si la care luau parte si homosexuali. Problema a fost interesanta si pentru alte persoane, dupa numarul comentariilor postate la intrebare, comentarii ce merita citite, pentru amuzament.

Read more...

Simona Sensual - studiu de caz

Cu ocazia curateniei de primavara (desi iarna nu se lasa fugarita), mi-a cazut in mana o revista Tabu din urma cu 2 ani, revista cu care nevasta-mea se mai amuza intre 2 ciorbe, o tocanita si desertul cu care  isi batea joc de silueta noastra. Publicatia ar fi trecut la maculatura (fiindca suntem fani GreenPeace) daca nu vedeam pe coperta ca detine un important interviu cu Simona Sensual(a). Interviul original il puteti citi aici, eu postez o analiza pe text.
Dupa cum spune publicatia, "Simona Sensual s-a luptat să-şi câştige un loc de frunte în imaginarul erotic românesc şi noi suntem de părere că a reuşit. Fostă olimpică la matematică, Simona şi-a dat seama că poate profita de trupul său ascunzându-şi mintea strălucită, astfel că a pozat goală, a prezentat emisiuni TV, a cântat cu Adrian Minune, organizează petreceri şi prezentări de modă. Ba mai mult, ţine un blog de „idei filosofice şi filozofice”, cum îi place ei să spună."Nu stiu cat s-a luptat Sensuala, pesemne e greu sa razbati printre cearceafuri pana in fruntea imaginarului erotic, mai usor era sa ajunga direct in varf... M-am minunat cat de bine a reusit sa-si ascunda mintea cea stralucita (eu chiar am crezut ca nu are deloc!)
Tabu: Te îndrăgosteşti des?
Simona: Nu mă îndrăgostesc des, dar când o fac, durează. Cred că este un defect al meu.Avand in vedere ca din momentul in care a intrat in atentia presei, a schimbat cativa barbati, potentati financiar, e cert ca inca nu s-a indragostit pana acum!
Tabu: De ce vrei să te măriţi?
Simona: Ca orice fată la vârsta de 25 de ani, presată de societate, trebuie să mă mărit.Aici tre sa recunosc ca societatea sta cu gura numai pe fata asta. Ce jafuri armate, ce reduceri de salarii si pensii, alea sunt fleacuri. Maritisul Simonei Sensual e subiectul de importanta nationala, dezbatut pana si in intalnirile la varf romano-ruse (cred ca stiti ca bunicul ei a fost de origine rusa).
Tabu: Ce înseamnă dragostea pentru tine?
Simona: Dragostea pentru mine este un ceva sacru, este singurul mod de a te detaşa de teluric şi să poţi să tinzi spre spiritual. Îmi dă putere să muncesc, îmi dă aripi să zbor, îmi dă încredere în propriile forţe, simt că trăiesc.Deci, daca s-ar indragosti, duduia ar fi cu capul in nori tot timpul, ar munci in fabrica de confectii la rupt ate  masculilor sau in atelierul de lacatuserie la slefuit bara cu mai mult spor. Cu ocazia asta i-am raspuns si  celor  care nu stiau ce presteaza oama muncii.
Tabu: Care e diferenţa dintre dragoste şi sex?
Simona: E o mare diferenţă, dragostea te face să pluteşti, sexul te face atlet.Sa se sesizeze cineva si sa o recruteze pentru viitoarele olimpiade si campionate de atletism! Sigur va creste rezerva de aur a tarii si, in plus, ne aduce si beneficii ca imagine!
Tabu: Dar legătura dintre ele?
Simona: Legătura este biologică, ambele fiind nevoi biologice.
Tabu: Tu îţi pui problema minte-corp?
Simona: În ce raport le vezi pe cele două? Nu îmi pun problema minte-corp, deoarece nu există nici o problemă cu niciuna dintre ele.Eu ii recomand sa se mai gandeasca si, eventual, sa-si repete analizele medicale (inclusiv cele dermato-venerologice). Nimeni nu este perfect, cu atat mai putin un model pentru publicatiile de masculi infierbantati.
Tabu: De ce ai ales să pozezi goală?
Simona: A fost o modalitate de a mă trata de inhibiţie şi timiditate.Aiurea! E mai usor sa pui mana pe un fraier cu bani cand apari despuiata prin toate ziarele, decat daca te apuci sa studiezi la Conservator.
Tabu: Cum îţi place să faci dragoste?
Simona: Îmi place să fac dragoste cum vreau eu.Asa ca doritorii sa se abtina! Sa va dispara din gand fanteziile cu piele, catuse, vibratoare sau mai stiu eu ce! S-ar putea ca fata nu numai sa vrea banii inainte, dar sa si vrea pe datorie! Adica sa-i ramaneti si datori dupa ce beneficiati de serviciile ei. Si daca o mai fii si focoasa, luati bataie ca nu faceti treaba buna (ati vazut ce a patit Mirco cu regina R'n'B, Cristina Spatar)!
Tabu: Ce întrebare ai vrea să ţi se pună şi nu ţi-a pus-o nimeni?
Simona: Cum reuşesc să rămân în picioare după atâtea piedici şi răutăţi ale oamenilor?
Tabu: Şi cum reuşeşti?
Simona: Sub lumina reflectoarelor, nu mulţi cunosc valoarea lui PI. Şi mai puţini ştiu teorema lui Pitagora. Reuşesc prin credinţa în Dumnezeu. Pupici!Intrebarea e gresita din start, fiindca fetei i-au pus-o mai multi! Cat despre ramanerea in picioare, nu inteleg ce legatura are lichefierea creierului sub caldura reflectoarelor, valoarea numarului Pi si teorema lui Pitagora, cand eu credeam ca a reusit sa ramana la verticala tocmai datorita "tepelor" in care s-a asezat! si care au sustinut-o Dar cu pupicii din final m-a spart de tot! Ce mai, curg in valuri! Nu as vrea sa-i cunosc prin intimitatea pupicului tot trecutul glorios!

Read more...

Cat te costa o greseala?

De Banel Nicolita cred ca ati auzit cu totii. Il stiti, e baiatul acela brunetel, care aduce un pic a zombi, de la Faurei, care a visat sa ajunga un mare fotbalist. A fugit de la scoala, a jucat fotbal descult printre gastele de pe islazul comunal, mai tarziu a rupt tenisii de Dragasani pe maidan alergand dupa minge... cert este ca a muncit mult sa-si vada visul cu ochii.
Dumnezeu i-a rasplatit devotamentul si perseverenta si nu l-a lasat de izbeliste la Avantul Faurei, ci cum-necum, l-a transferat de la Dacia Unirea Braila la Poli Timisoara si apoi la Steaua Bucuresti.

La Steaua, Banel a vrut sa demonstreze ciobanului suprem ca merita sa joace titular. El e omul care fuge cat toata echipa, de se crucesc scounterii straini cand il vad. Ba unii, suporteri ai echipelor adverse, au nascocit ca-l are pe dracula-n el (pesemne si fiindca l-au vazut nitelus mai negru).
Profesionist adevarat, fotbalistul nu pleaca urechea la rautatile oamenilor si isi vede de treaba. Cara mingile primite la mijlocul terenului pana in careul advers, e omul care sprijina atat apararea, cat si atacul, e piesa fara care mecanismul Stelei devine greoi. E omul potrivit la locul potrivit, reusind chiar sa marcheze goluri decisive de cateva ori. El centreaza, el da cu capul, cum spune vorba. Si face asta de cativa ani buni!

Credeti ca este apreciat pentru toata munca aceasta de Sisif? Ei bine, nu! A fost de ajuns o singura greseala, o pasa neglijenta data portarului in momentul cand goalkeeperul se incheia la ghete, o minge care a intrat in poarta si a insemnat un autogol in returul cu Real Madrid din Champions League.

Acel autogol a sters cu buretele tot ce a facut bine Banel pentru echipa si pentru fotbalul romanesc. Suporterii dau in damblageala cand ajunge mingea la el, isi pun disperati mana la ochi si privesc faza printre degete cand Nicolita apare in careul propriu, ba chiar i-au dat o serie de sfaturi (atribuindu-le lui Lacatus) pe pagina echipei Steaua, incercand sa-l faca sa inteleaga ca trebuie sa stea cat mai departe de poarta echipei sale.

Nu e chip sa ajunga la minge, ca toti suporterii ii arata cu ambele maini poarta spre care trebuie sa alerge, nu are voie sa piarda o minge, ca imediat i se reproseaza ca nu e bun decat de inscris autogoluri. Eu zic ca si-a ispasit pedeapsa si ar trebui iertat! Oricum, peste 10-20 de ani, lumea isi va aminti de el ca fiind cel care dadea autogoluri, si nu ca cel care a calificat Steaua in Liga, marcand in preliminariile cu Galatasaray.

Read more...

Oh, brad frumos

Priveam ferestrele blocurilor si vedeam o explozie de luminite colorate. Desi mai erau cateva zile pana la Craciun, multi impodobisera deja bradul. Unii l-au ornat de cateva saptamani, altii l-au pastrat asa de anul trecut. Farmecul copilariei a trecut. Magia Craciunului dispare incet-incet. Mai ramanem sa le spunem copiilor ca Mos Craciun nu exista si, apoi, uitam si sarbatoarea asta.
Cand eram mic (asta insemnand pana pe la 5-6 ani), nu asistasem niciodata la impodobirea bradului. Parintii aveau grija ca in Ajunul Craciunului, dupa ce-si terminau colindatorii treaba, sa ma trimita mai devreme la culcare. In toiul noptii ei impodobeau bradul si-mi asezau cadourile sub el, lasandu-ma sa cred in povestea mosului, care ma rasplatea pentru cat de cuminte fusesem in anul respectiv. Conjunctura era favorabila, deoarece ma intalnisem o data cu doi mosi aghezmuiti pe scara blocului care mi-au daruit un mar pentru ca le-am spus o poezie.
Surpriza era cu atat mai mare cu cat darurile erau ceea ce-mi doream (si acum ma mai intreb cum faceau rost de unele pe care le ceream doar cu o zi inainte). Dorinta de a-l prinde pe Mos Craciun si a-i fura sacul cu jucarii (cred ca noi, romanii, ne nastem cu gena asta de infractori) era atat de puternica, incat puneam tot felul de capcane prin camera pentru a ma trezi cand avea sa intre.
Bineinteles ca eu nu reuseam sa ma trezesc niciodata, desi se starnea un adevarat cutremur cand cadeau pe parchet toate masinutele, maimutele, cuburile si ce mai cladeam eu pe acolo (tin minte ca aveam si vreo doua gantere de juma’ de kil), de ma injurau vecinii pana la Boboteaza pentru spaima trasa.
Acum nu mai avem timp sa pierdem noptile cu impodobitul bradului. Pentru multi dintre noi Craciunul e o simpla sarbatoare, daca nu chiar o zi obisnuita. Bradul impopotonat cu cateva zile inainte nu mai are nici un farmec, nu mai simbolizeaza nimic. Si atunci, de ce sa-l mai impodobim?

Read more...

Si eu sunt o cioara

Sunt unul dintre miile de cititori ai blogului lui Cabral. Mi s-a parut un tip ok de la primul articol, m-a incurajat cand am avut nevoie, am ras cu el cand se autoironiza in privinta culorii pielii, e alaturi de toti cei aflati in dificultate, e mai mult decat o persoana publica, e un prieten. Nu ai cum sa nu-l simpatizez!
De aceea am ramas consternat cand am auzit aici ca oligofrenul de Florin Petrescu de la Vacanta Mare, care nu a jucat doar rolul de retardat Axinte, ci s-a interpretat pe sine, s-a gasit sa faca “glume” la adresa lui Cabral pe un post public, cu acceptul tacit al realizatorului emisiunii (daca nu v-ati prins, e vorba de Brancu, alt fomist).
Nu ca ciorile ar fi niste vietati fara insemnatate, la urma urmei au si ele rolul lor pe pamant, sunt unii dintre sanitarii ecosistemului, dar e o rusine sa cataloghezi un om doar dupa culoare pielii. Atata timp cat tu nu ai ridicat un deget pentru a face tara asta mai frumoasa, nu ai ajutat un copil aflat pe patul de spital, nu lasi nimic in urma ta, nu ai dreptul sa judeci.
De aceea prin postul asta ma declar solidar cu Cabral. Si eu sunt o cioara! Nu sunt negru, dar traiesc in tara asta, printre ciori!

PS. Daca Dumnezeu ar fi fost cioara, pesemne ca mama lui Petrescu nu ar fi putut procrea!

Read more...

Dorel, VisUrat si alcoolul la volan

In urma cu ceva timp, Visurat prezenta pe blog o fotografie in care el bea o bere in timp ce conducea masina, specificand ca pentru asta s-ar muta in Austria (aluzia e ilara, fiindca si la noi poti bea mai multe beri in timp ce conduci, problema e ca s-ar putea sa ramai fara permis).

Nu vreau sa discut aici despre circul pe care l-a facut Mircea Badea in emisiunea sa (“In gura presei” – pe care-l puteti vedea pe blogul lui VisUrat) si reactiile blogosferei, care il ameninta ca-i publica iar numarul de telefon (a lui Badea). Fie vorba intre noi, cred ca baiatul asta isi schimba numerele la fel de des ca ciorapii.

Vreau sa va povestesc o intamplare care arata de ce la noi nu se poate legaliza picatura de alcool la volan si cred ca imi veti da dreptate.
Pe la inceputurile mele in campul muncii, cand oamenii abia uitasera de revolutie, dar ramasesera cu sechelele comunismului, si in fabrica in care m-am angajat s-a puse problema reinfiintarii cantinelor muncitoresti.
Si pentru ca negocierea contractului colectiv de munca pe anul respectiv sa decurga bine, pe langa sponsorizarea de catre firma a meniului (era vorba doar de un singur fel de mancare, acelasi la toti), s-a hotarat si alocarea a una bucata sticla de bere pe cap de persoana (vezi, cica sa stinga setea, ca mancarea era cam condimentata).
Problema a inceput in momentul in care Doreii insetati au invatat ca trebuie sa ia masa alaturi de onorabilele doamne colege (mesele erau de 4 locuri) sau de colegii antialcoolici sau care se tratau cu antibiotice. Din acel moment, Dorel nu mai consuma doar o bere, ci doua sau chiar trei, dupa cum ii era norocul, care baute la repezeala (pauza de masa era, totusi, doar de 30 de minute) si combinate cu tigara de dupa, il cam agitau (sau ii puneau in pericol echilibru – dupa caz), si puneau in pericol insasi realizarea produsului intern brut.
De aceea nu sunt de acord cu acceptarea consumului uneia sau a mai multor sticle de bere de catre conducatorii auto.Pentru ca suntem romani, si avem constiinta in plina transformare catre una europeana, unii dintre noi nu vor sti cand sa se opreasca. Si un Gigel de asta poate intra oricand cu masina in tine sau in familia ta. Plus ca chestia asta ar costa statul niste bani in plus pentru efectuarea analizelor sangvine, deoarece nici unul nu va recunoaste ca a baut mai mult de sticlele admise.

Read more...

Cum te transformi in criminal

In Bacau, un tip a fost ranit si un altul ucis de catre vecini pentru ca au organizat o petrecere in garsoniera lor si muzica (prea tare) a deranjat colocatarii.

Nu vreau sa caut circumstante atenuante criminalilor, imi pare rau ca s-a ajuns la moarte de om, dar uneori si eu ajung la exasperare din cauza vecinilor care organizeaza petreceri (uneori si in mijlocul saptamanii) la bloc, fara a se gandi ca poate ceilalti sunt obositi si vor sa se odihneasca, merg a doua zi la serviciu, sau pur si simplu nu vor sa asculte genul de muzica pe care-l prefera cheflii (in general, manele).
Bineinteles, primul impuls este sa te duci la usa lor si sa-i rogi sa dea muzica mai incet, eventual sa le explici si motivele pentru care vrei asta, dar de cele mai multe ori ti se rade in nas si distractia continua mai abitir, sau, profitand de numarul superior de petrecareti, mai esti si amenintat.
Urmatorul pas este sa suni la 112, faimosul numar de urgenta al romanilor, care se deosebeste de 911 american prin faptul ca, dupa ce explici operatoarei problema si-i dai toate datele, astepti sa fii redirectionat catre sectia de politie cea mai apropiata, unde trebuie sa porti acelasi dialog.
Dupa ce esti incredintat ca un echipaj va ajunge acolo in cateva minute, astepti (de cele mai multe ori in toiul noptii, ca te-a trezit galagia pe care o fac vecinii) somnoros sa vina echipajul, sa le explici si lor de ce i-ai chemat, sa le dai buletinul si apoi, sa fii instiintat de ce masuri au luat.
Dupa tot deranjul asta, pe nervii si banii tai (chiar si benzina pe care o consuma echipajul pentru a se deplasa pana la locul reclamatiei este platita tot din taxele pe care le platesti constiincios bugetului de stat), vecinul se alege (aproape invariabil) cu un avertisment, chiar daca in sustinerea cauzei tale apar si alti vecini de buna-credinta, deranjati de lichelele indragostite de petreceri, care incearca sa convinga echipajul de politie ca nu e prima data cand se intampla ca somnul sa le fie tulburat de respectivii.
Si toate astea pentru ca dupa cateva zile, indivizii sa uite de toate avertismentele si sa o ia de la capat, fara cea mai mica teama.
Nu mai spun ca, o data, dupa multe insistente si vorbe grele adresate Politiei romane, agentul de politie a catadicsit sa-l amendeze pe nenorocit si drept urmare am facut o noapte alba, fiindca dobitocul a inteles din asta ca daca tot plateste amenda, poate sa se distreze in continuare, si mi-a sarit in cap toata dimineata, pentru ca nu mai putea primi o sanctiune pentru aceeasi fapta, in aceeasi zi.
In concluzie, iata de ce un om, pe care-l stiai bun vecin, calm, de treaba si la locul lui, isi poate pierde mintile si poate ajunge la inchisoare din cauza unui cretin, care nu intelege ca pentru petreceri s-au infiintat restaurante, baruri, cluburi, etc.

Read more...