Dream Busters

Cand era prin clasa a IV-a, frate-miu isi descoperise pasiunea pentru fotbal. Era in stare sa-si rupa picioarele pe terenul de sport, doar pentru a ajunge la minge. Dat fiind ca eu inca nu-mi definitivasem (cred!) evolutia din maimuta, aveam mainile mai lungi decat picioarele, fapt ce ma condamna intotdeauna pentru postul de portar (si mai tarziu, extrema la handbal), dar eram cel mai infocat fan al lui.

Daca l-a vazut mereu cu turloaiele vinete, tata l-a dus si l-a inscris la clubul sportiv scolar, macar sa si le rupa cu folos, si deja visam la momentele cand il voi vedea la tv sau cand voi fi invitat sa mananc seminte si sa injur la tribuna oficiala... Soarta noastra fuse cruda de-asta data, fiindca mezinul se arata mai interesat de mingea de fotbal decat de cartile de matematica, istorie si romana, iar tata, care inca nu avea de unde sti pe ce salarii babane vor juca Adi Mutu si Cristi Chivu (sau chiar Balanel Nicolita), nu i-a mai dat voie sa-si iroseasca talentul pe gazon, punand piatra de temelie la viitorul glorios al copilului, care astazi e strungar.

In prezent ne mai lovim picioarele la o miuta pornita pe pajiste, cand iesim la vreun gratar, dar oftam cand privim un meci de fotbal la televizor, cu gandul la visul spulberat. Ni se pune nodul in gat cand arbitrul valideaza goluri decisive din off-side si golim paharele, de nervi, cand un jucator e eliminat fiindca ii spune cavalerului negru sa-si faca un control oftalmologic!

Privind meciurile din campionatul intern (dar nu numai, ca acum e la moda si prin Champions League), ma intreb oare cate visuri ale tinerilor talentati, care voiau sa faca performanta, au distrus arbitrii...? Cati pui de Dobrin si Geolgau au ramas sa joace la Avantul Prabusirea sau la alta echipa anonima, fiindca au fost furati la meciuri de cel pus la centrul terenului sa imparta dreptatea? Cati trebuie sa stea la mana patronului cioban doar pentru ca arbitrul de centru vrea sa-si satisfaca poftele cu tarfa din vestiarul adversarilor? Cati dintre  arbitrii s-au gandit ca isi bat joc de munca si de viata unor tineri sportivi pentru un pumn de arginti?

Read more...

Invitatie in Muntii Macin

Taguri: Muntii nostri aur poarta, dar il iau altii

O drumetie in Parcul National Muntii Macinului vi se va parea o intoarcere in timp.

Mai lipsesc dinozaurii, altfel ar fi ca in Jurassic Park! :-)

Read more...

Psihologia omului de afaceri

Am auzit undeva, cred ca pe la Zoso.ro de falimentul publicatiilor business, dar simt nevoia sa vin cu o completare. Cand jumatate din tara asta traieste la limita decentei, e normal ca revistele de business sa nu aiba piata de desfacere. Cei care au bani, stiu deja cum sa-i faca, nu mai au nevoie de sfaturi, iar cei care nu-i au, nu au ce face cu asemenea reviste (hartia igienica e mai ieftina, nu e lucioasa si nu zgarie).
Ati observat ca daca vrei sa intri in afaceri, pana sa aduni un capital, nu te baga nimeni in seama. Esti tratat cu sictir chiar si de portarul de la banca la care te duci sa te caciulesti pentru un credit de investitii si ti se cer toate hartiile si garantiile posibile, poate-poate te lasi pagubas.
Dupa ce ai facut foamea, ai tras de vechea Dacie pana a cazut tabla de pe ea, nu ti-ai mai scos sotia la cina in oras de cand ii turnai texte de vrajit pentru a-i ajunge in pat, ti-ai exilat copii la tara la rude sa-ti reduci cheltuielile cu intretinerea, si ai adunat ban cu ban, imediat lucrurile se schimba. Apar tot felul de specialisti care vor sa te invete cum sa-ti investesti banii. Fiecare iti prezinta planul sau de afaceri, incearca sa te convinga ca afacerea lui e cea mai buna, se ofera sa-ti dea sfaturi da care aveai nevoie inainte sa te apuci de afaceri, dar pe care nu voia sa ti le dea nimeni. Si brusc, te simti mai important...!
De acum viata ta se schimba, fiindca poti cadea in capcana afaceristului tip Ber-Becali (mai nou) sau Tanase Scatiu (mai vechi)! Fiindca s-ar putea sa iti placa sa fii lingusit, sa fii "cineva", sa apari la evenimente mondene. Ai uitat de vremurile cand mancai bors de urzici si stevie ca sa aduni un ban, acum te spargi in figuri si curgi in valuri comandand stridii si fructe de mare la restaurant.
Sotia nu mai gateste acasa, fiindca se-mpute vila cu mirosul de ceapa prajita (deh, ti-ai construit-o la moda, ca in America, cu bucataria in living), pe care nici un numar de Channel sau vreun soi de Paco Rabanne nu-l mai poate scoate din toaletele Versace ori Armani, aduse direct de la Milano si Paris. Plus ca isi strica manichiura si iar iti creste tensiunea arteriala si "nivelul de trai" cand o vezi pe bunaciunea aia de manichiurista fataindu-si curul atat de aproape de pat in dormitorul matrimonial.
Gigel Telemacu', strungarul cu care ai fost coleg pe vremea cand trageai la saiba in uzina comunista, te cauta? Da-l in ma-sa! Acum esti patron de firma, nu mai ai nevoie de prietenii rupti in fund cu care mancai tocana la borcan in fabrica. Acum esti inconjurat de oameni de afaceri si 15000 de specialisti care te invata cum sa-ti investesti banii!
Suzi Cordelina, pe care-o ingramadeai prin vestiar si o puneai cu fundul pe biroul sefului de cate ori el era plecat la sedintele de productie nu-ti mai starneste nici un muschi! Acum ai fotomodele piariste, iar secretara iti arata in fiecare dimineata bucile cand se apleaca sa porneasca PC-ul, clocotind hormonii in tine.
Problema e ca, daca te increzi in noii prieteni, in putin timp te vei intoarce la borsul cu urzici si la borcanul de tocana. Pentru ca foarte putini "specialisti" au avut propria lor afacere pe care au dus-o la succes, majoritatea preferand sa riste cu banii altuia dand sfaturi.
Si atunci, mai bine iti pastrezi capul pe umeri si esti un afacerist de tip Popoviciu. Stai cuminte in banca ta, nu iti etalezi valoarea si investesti banul in afaceri sau in buzunarul oamenilor influenti. Iti pastrezi vechile relatii care iti vor lua apararea in cazul unei lovituri de imagine, ca presa sta la panda sa ti-o traga cand ti-e lumea mai draga (si vei vedea ce fericit va fi Gigel sa declare ca va cunoasteti din copilarie si l-ai ajutat cand a murit ma-sa sau cand i s-a imbolnavit copiii si nu avea bani de medicamente, sau Suzi, cand isi va aminti cum duceai tu tomberonul cu span in fiecare dimineata la rampa de deseuri metalice) , iti faci altele noi care te pot ajuta daca ai probleme cu legea (dai un mic, o bere, o femeie, un teren sau o vila, depinde in ce divizie joci), si ajungi in topul Capital. Care nu va mai fi, ca intre timp revista da faliment!

Read more...

Jobul de dupa interviu

Din ciclul: Nu ne temem de munca, fiindca stim sa ne ferim de ea

Povesteam aici despre furcile caudine prin care trebuie sa treaca un tanar dornic de munca atunci cand se prezinta la interviu. Sa presupunem ca si-a insusit ceea ce i-am recomandat si a reusit sa pacaleasca vigilenta cerberului de la resurse umane, fiind mandrul posesor al unei slujbe de rahat (ca asa sunt toate, cu exceptia celor pe care le faci din placere) in tara noastra.

Ce va invata noul angajat inca de cand face primii pasi in cadrul firmei? De fapt, expresia cautam oameni cu experienta insemna ca trebuie sa tina locul mai multor persoane care si-au dat demisia si au lasat in urma lor o adevarata harababura, fiindu-i necesare saptamani intregi doar pentru a pune ordine in lucruri.

Haosul perpetuu care domina activitatea societatii este pus in evidenta si de cerinta de rezistenta la stress. Trebuie sa te descurci singur, cei veniti inaintea ta oricum nu-ti vor explica nimic, chiar daca la fel au patit si ei (sa moara si capra ta, tipic romanesc, dar nu numai), ba chiar te vor ajuta sa te dai cu capul de pereti.

Bunele abilitati de comunicare nu-i folosesc la nimic in cadrul colectivului, intrucat sefii comunica, tu asculti, incerci sa intelegi ce vor sa spuna, apoi executi si te rogi sa fie bine. Nici vorba sa ti se permita sa iei cuvantul la sedinte sau sa ti se ceara parerea ta de profesionist. Seful are intotdeauna dreptate, indiferent daca e ruda patronului si, cum spunea Caragiale, "stie din toate cate nimica, sau e absolvent de stiinte economice, iar voi produceti avioane.

Din aceasta cauza se cereau abilitati de conducere in anuntul pentru job. Vei avea responsabilitatile unui sef, insa nu si bani pe masura. Salariu competitiv insemna ca firma isi limiteaza cheltuielile doar platind mai putin decat concurenta.

Daca visai la perioade de training, uita-le! Poate nu ai inteles bine mesajul "Alatura-te echipei noastre dinamice"! Dinamica, fiindca e un continuu du-te vino la biroul de resurse umane si nimeni nu se va obosi sa te bage in paine.

Acesta e si motivul pentru care era necesara disponibilitatea pentru program prelungit: uneori trebuie sa muncesti peste program; adica in fiecare seara si cam in fiecare week-end, asa ca uita de iesirile cu prietenii sau de plimbarile cu gagica. Oricum nu-ti vor ajunge banii si pentru asa ceva, deci considera-te norocos: ingrijorata de criza financiara si de bunastarea angajatilor, firma are grija sa nu-ti cheltui leafa.

Atat de mult tine la buzunarul tau, incat iti pune in vedere inca de la angajare: Trebuie sa fii atent la orice amanunt. Nu pentru ca de asta ar depinde viata unui om (Poate doar daca lucrezi la vreo Unitate de Primire Urgente), ci pentru ca patronul nu vrea sa mai plateasca un om si pentru serviciul de control al calitatii. Fii cu ochii in patru, ca daca gresesti, lasi o parte din chenzina la caserie sau pleci cu rebuturile acasa in loc de bani!

Daca nu te numeri printre norocosii care au fost sunati dupa interviu pentru a se prezenta la departamentul HR cu dosarul de angajare, atunci ori esti grasa si urata (daca faci parte dintre reprezentantele sexului slab), ori esti ramolit si nasol (daca esti purtator de penis). Pentru tine scria la sfarsitul anuntului "Numai persoanele selectate vor fi contactate"!

Si daca aveai deja un loc de munca, dar aspirai la ceva mai bun, trebuie sa accepti si ofertele mai proaste. Chiar daca ti s-a spus ca interviul va fi personal si confidential, era vrajeala. Actualul tau angajator a fost deja anuntat ca iti cauti un alt loc de munca si te asteapta cu preavizul.

PS: VisUrat vede lucrurile altfel!

Read more...