Job Interview

Pentru ca nu sunt fiu de senator sau deputat, de cand am terminat liceul a trebuit sa-mi gasesc un loc de munca, pentru a avea bani de o bere cu baietii, de un pachet cu tigari (ca goale primeam gratis), de paine si de cativa crenwursti cu mustar pe zi. Cam la atat se limitau cheltuielile mele cand m-am angajat prima data. De dormit, dormeam la parinti, si tot acolo mancam si mancare ca lumea (doar nu credeati ca traiam numai cu cremwursti, aia erau la serviciu).
Spre norocul meu, imi placea ceea ce faceam (eram magazioner) si am avansat repede in grad (am inceput sa ma ocup si de aprovizionare), asa ca primeam un salariu frumusel. Spre ghinionul meu, eram inca mic si prost, asa ca in fiecare week-end ieseam cu baietii la o vodca cu apa tonica si o bere, iar eu eram cel care platea consumatia, intrucat ei nu lucrau si bateau toata ziua mingea in fata blocului. Si acum ma mai mir de ce neuroni rataciti aveam atunci, daca nu am fost in stare sa strang si eu ban pe ban!
Marea problema a fost ca dupa un an de munca in proba, patronul inca nu voia sa-mi faca acte de munca. Erau inceputurile tranzitiei, comertul fara factura si munca la negru erau in floare, dar eu voiam carte de munca, fiindca asa ma invatasera ai mei. Asa ca am inceput sa merg din firma in firma, mai intai in cautarea unei carti de munca (pe care am obtinut-o abia dupa 4 ani de prestat), mai apoi in cautarea unor conditii de munca mai bune.
Mergand din slujba in slujba am fost nevoit sa particip si la diverse interviuri, cu intrebari care mai de care mai ciudate. Si astazi, cand privesc site-urile de joburi, vad ca cei de la Resurse Umane obisnuiesc sa puna aceleasi intrebari stupide, in speranta ca vreun candidat va raspunde corect si cinstit si va da cu piciorul postului ce i se ofera.
Invariabil, toti cei care vor sa te angajeze sunt interesati de ce ai parasit ultimul loc de munca. Recunoaste cineva pentru ca era nasol? Nu! Si atunci inventeaza un text frumos, de genul "Simteam ca nu imi puteam folosi la maxim cunostintele si capacitatile mele intelectuale". Inevitabil, soseste si colega intrebarii precedente (sau sor'sa, var'sa, spuneti-i cum vreti): "ai schimbat cam multe slujbe intr-o perioada destul de scurta. De ce crezi ca la noi ai ramane mai mult decat ai ramas la altii?" Ce sa-i raspunzi, ca nu ai de gand sa faci nici acolo prea multi purici daca nu-ti respecta conditiile de munca din contract? Ca te plicitsesti repede sa faci acelasi lucru zi de zi? Nu poti. Si atunci iar scornesti un raspuns filosofic, cum ar fi "Am ajuns la la maturitate, sunt la o varsta care nu-mi mai permite sa ma tot mut de colo-colo. Vreau sa fiu parte dintr-o echipa, unde pot pot sa-mi aduc contributia pe termen lung."
Mai nou, sunt la moda intrebarile existentiale. De multe ori am vazut pe paginile online de joburi
intrebari demne de Oracolele pe care le completam in copilarie: Ce inseamna pentru tine succesul/esecul? Toti visam la bani, masini, vacante exotice si femei (sau masculi, dupa caz) care sa ne fericeasca. Ne e ciuda ca stam cu parintii, copiii ne intreaba zilnic ce le-am adus, abia ne ajung banii sa facem un concediu la vreo pensiune taraneasca si nevasta/sotul se ingrasa pe zi ce trece. Dar duduilor simandicoase de la HR trebuie sa le explici pe intelesul lor: succesul il reprezinta posibilitatea de a-ti aduce aportul la profitul si eficienta companiei, iar despre esec, nici macar nu stii ce inseamna, nu te-ai intalnit cu el in viata ta.
Tot inevitabila e si dorinta lor de a afla pentru ce vrei sa te angajezi la ei, ceea ce mie mi se pare prostia care le incununeaza pe toate. Normal ca pentru bani! Doar nu te bagi sluga la ei ca sa admiri cracii secretarei cand se intinde peste birou, sa tragi filme de pe torrente sau sa-i faci curte colegei care doarme singura noapte de noapte, pe care nici nu ai ajuns sa o cunosti! Ori din plictiseala! Te duci pentru un salariu mai bun, pentru bonusuri mai mari, conditii de lucru mai bune.
Ca pe afara-i vopsit gardul si inauntru te mananca puricii, e alta poveste, dar o voi relata intr-un post ulterior!

Read more...

Air fresh less

De cand a dat nitel caldura, de cate ori ma urcam in masina simteam un miros ciudat, de muraturi rasuflate, amestecat cu moare de varza si ciorapi murdari, care ma faceau sa imi doresc sa nu fi mancat nimic in ziua respectiva.
La inceput am crezut ca am eu o problema si nu l-am bagat in seama. A doua sau a treia zi putoarea era mai persistenta, asa ca m-am gandit sa spal presurile, cu gandul ca oi fi calcat in ceva maro si l-am carat in otomobil. Ei asi, ti-ai gasit! Nu sunt eu atat de norocos!
Atunci am trecut la planul B, care presupunea spalarea huselor de la scaune, desi fiica-mea a crescut si nu mai face pe ea de cand a lasat pampersul. E drept ca parfumul detergentului cu balsam a mai atenuat mirosul pestilential vreo 2 zile, dar tot nu a disparut, ba dimpotriva, a revenit si mai puternic, sa ma gatuie.
M-am gandit ingrozit ca am vreo mortaciune pe sub capota, mai auzisem de glume proaste cu pesti ascunsi pe sub grila de aerisire, dar nimic! Nici macar un amarat de soricel ascuns pe sub banchete, mort de inanitie si intrat in putrefactie nu am gasit. Deja imi faceam planuri sa scot banii din portofel si sa-mi duc Dacia la spalatorie, ca numai tapiseria nu o curatasem, cand in fata ochilor mi-a aparut deodorantul. Ala de carton, de agatat la oglinda, gen bradut, numai ca al meu nu are forma de bradut.
Nu va ganditi ca mi-a sarit in ochi pur si simplu, fiindca am fost nevoit sa-l invart dupa oglinda ca nu-mi batea vederea spre dreapta. Si mi-am dat seama ca air freshner-ul e vinovat de duhoarea ce se raspandea in jurul meu. Cartonasul ce tinea captive in el (citez din memorie) miresmele proaspete de papaya, mango si apa de flori de pe o indepartata insula exotica si care ar fi trebuit sa aduca prospetimea naturii in masina mea, facea exact contrariul.
Pai daca mirosurile astea de pe insule exotice sunt asa nasoale, nu mai bine imi puneam eu la oglinda niste legaturi de leustean, busuioc sau menta luate moka de la mama din gradina? Ca le puteam folosi sa mai fac si cate un ceai, din cand in cand!
Acum banuiesc ca deodorantul era expirat, ca daca ar fi mirosit ca un sconcs cand l-am cumparat, nu mai dadeam banii pe el. Dar judecand dupa ingredientele pe care le are in componenta, aceste produse sunt destul de departe de natura, plus ca poate dauna contactului cu pielea si e toxic pentru mediul acvatic. Deci sunt o alta strategie de marketing de a promova ceva otravitor ca fiind natural.

PS: Si Cristina are un post interesant despre otravirea globala.

Read more...

Mic Ghid turistic de Bacau

Zilele astea astept niste prieteni din Banat si, pentru ca ei se lauda cu oraselul lor de la poalele muntilor (de Caransebes e vorba), m-am gandit sa-mi fac serios temele, sa am si eu ce le arata in orasul nostru. Consider ca toata munca mea de documentare merita sintetizata aici, intrucat sunt sigur ca multi dintre locuitorii Bacaului nu stiu ce ar putea prezenta unor vizitatori pe meleagurile bacoviene.

Dat fiind ca e un oras de provincie, posibilitatile de petrecere a timpului liber nu sunt chiar atat de diversificate, dar avem cateva locuri cu care ne putem mandri, un fel de must do it in Bacau.

Daca sunteti cu masina, bucurati-va de placerea calatoriei pe E85, pana la intrarea in oras, ca apoi e jale. De cand Sergiu Sechelariu nu mai e secretar de stat la Ministerul Transporturilor, nici orasul nu a mai suferit vreo asfaltare. S-a plombat pe ici-pe colo, s-au turnat straturi de rodaj, dar tot trebuie sa circuli grijuliu sa nu dai in gropi (si aici nu fac referire la capacitatea intelectuala a turistului).

Daca esti pedestru, e mai placut, cu conditia sa nu scape fostul combinat chimic vreo basina, cum a facut pe la inceputul anului, de eram nauci de cap... Doar ca trebuie sa te feresti de cainii comunitari, acum crotati dar cu aceiasi canini ascutiti, si sa te uiti pe unde calci, fiindca avem multe animale de companie, dar nu am vazut vreun proprietar sa curete dupa ele. Aaa, si sa eviti sa canti serenade sub balcoane la lasarea intunericului, mai sunt tarani care-si arunca gunoiul pe geam!

Daca esti cu piticul (sau pitica), neaparat sa vizitezi pista de karting a lui Dumitru Sechelariu, si sa-i arati ce bun sofer esti tu. Tot in zona, poti admira halda de fosfogips, usor de confundat cu niste munti, despre care se spune ca ar fi radioactiva, deci poti beneficia de tratament a la Cernobil gratuit. Din fericire pentru turismul nostru, tratamentul presupune un timp mai indelungat decat o simpla vizita, asa ca va asteptam mai des pe la noi! :-)

Un obiectiv deosebit de important e Aeroportul International George Enescu. Sau cel putin asa se numea ultima data, poate intre timp consilierii au aflat ca Enescu era muzician, nu aviator. Este singurul aeroport din Romania unde avioanele se ciocnesc de cai. :-) Au fost si vreo 2 MIG-uri care au decolat in picaj, dar asta nu e o particularitate, se pregateau pentru a fi vandute Bisericii Ortodoxe.

O oaza de racoare in zilele toride de vara este Parcul Cancicov, amenajat in 1922 unde se afla, ferit de privirile curiosilor, noul Muzeu de Stiintele Naturii. Parcul e ingrijit si curat, cu un loc de joaca excelent amenajat pentru cei mici, cu 2 fantani arteziene (din care cea de la grupul statuar nefunctionala), cu un lacusor artificial fara apa pe timpul verii, dar bun de patinaj pe timpul iernii. Din pacate, nu va sfatuiesc sa consumati ceva la restaurantul din incinta, fiindca e plin de fite si s-ar putea sa nu mai aveti bani de intoarcere acasa. :-)

Ar fi fost frumos sa vedeti un spectacol la Teatrul de Vara, dar inca asteptam ca actualul primar sa-l deschida si pentru public. Cel putin a reusit sa darame fantana arteziana din fata Casei de Cultura si a Prefecturii (palatul Administrativ, finalizat in 1889) si sa amenajeze o piateta, desi era una neingrijita de mai mici dimensiuni (dar suficienta) peste drum, langa fosta Biblioteca Judeteana (azi ascunsa si ea in cadrul Muzeului de Stiintele Naturii).

Cum cartile sunt greu de gasit, va recomand sa vizionati o piesa la Teatrul Bacovia. Spre rusinea mea, nu am reusit sa merg la teatru anul acesta, dar Bacaul se poate lauda cu o trupa foarte buna (salutari maestrilor Viorel Baltag, Firuta Apetrei) si spectacole remarcabile.

Doriti sa va reamintiti atmosfera Bazarului turcesc? Musai sa mergeti in Piata Centrala! Acolo gasiti toate genurile de marfa din Turcia si China, daca vreti sa cumparati un suvenir (in cazul in care mai aveti portofelul). Daca nu, traversati la Vivariu, un muzeu de stiintele naturii in miniatura, e amuzant de vizitat si de catre cei mici si de catre cei mari (papagalii fac tot show-ul), iar preturile sunt simbolice.

Tot in apropiere este si Parcul Trandafirilor, unde vara va puteti lasa imbatati de parfumul de trandafiri si sa va delectati cu o inghetata la racoarea fantanei arteziene.
Asta, dupa ce treceti pe langa statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, care a reusit sa-i puna in fund pe Ciorbea si Constantinescu la 500 de ani dupa moartea sa. :-)

O alta recomandare ar fi sa va plimbati seara pe Insula de Agrement. Vara puteti face plaja, volei pe nisip sau plimbari cu barca. Pasionatii de pescuit isi vor gasi aici noi prieteni de pierdere a timpului (ca de prins, nu prea au ce).

Seara puteti sa luati parte la adunarile adolescentilor rebeli din fata magazinului Luceafarul sau sa mergeti la Observatorul Astronomic (amenajat intr-un castel de apa construit in 1911), pentru a va alege o stea impreuna cu persoana iubita.

Nu trebuie sa uitati sa aprindeti o lumanare economiei romanesti la Biserica Precista, construita in 1940 in cadrul ruinelor Curtii Domnesti a lui Alexandru Voda (fiul si co-regentul lui Stefan cel Mare). Si acestea sunt obiective de vizitat, ca si Muzeul de Istorie, aflat vis-a-vis.

Desi la inceputul postului spuneam ca posibilitatile de petrecere a timpului liber sunt putine, vad ca am scris destul de mult. Ma opresc deocamdata aici si voi reveni cu un alt post despre imprejurimile orasului, cu atat mai imbietoare, cu cat se apropie anotimpul cald.

Read more...