Cum ajung soarecii in mancare

Nu-mi plac napolitanele sau salamul cu soareci, sau gandaci, pansamente ori mai stiu eu ce s-a gasit de-a lungul timpului in produsele alimentare, dar trebuie sa fim realisti. Vina nu e exclusiv a producatorului, a firmei, ci mai degraba a dobitocului de roman fara constiinta angajat in cadrul ei. Adica multi nu-si dau seama ca ei sunt platiti de firma respectiva pentru o anumita treaba, iar daca nu si-o fac, ar putea sa-si piarda locul de munca!

E foarte posibil ca Bula, care lucreaza in productie, sa fie supi ca seful nu i-a strans mana (cu usa) cand s-au intalnit dimineata la poarta fabricii si sa considere ca din cauza asta baietii nu-i recunosc meritele si, la nervi, sa ia o mortaciune gasita cine stie pe unde ca sa-i dea drumul in vasul unde se malaxeaza ingredientele.

Colegul lui de la CTC, Ginel, vine ofticat la serviciu ca nu l-a regulat gagica dimineata, in singurul sau moment cand o avea si el tare, si se gandeste ca sigur e curva si are pe altul, in loc sa beleasca ochii la ce pune bula in punga cu napolitane, desi e cam greu sa urmaresti intr-o fabrica toate produsele finite ce ies in procesul de fabricatie (cine a lucrat vreodata intr-o fabrica, stie ca CTC-ul se face prin sondaj.

V-am spus povestea asta nu pentru ca sunt angajatul companiilor in cauza, ci pentru ca de-a lungul timpului am auzit destui retardati laudandu-se "cum se distrau ei la servici" suflandu-si nasul in melasa din care se faceau bomboanele pentru copii sau pisandu-se in berea ce urma sa fie imbuteliata. Nu mai pomenesc de ospatarii care-ti scapa mancarea comandata pe jos, o aduna si ti-o servesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat (asta am vazut cu ochii mei).

In cazuri din astea vina firmei este ca a angajat specimenele astea si, pesemne, nu le-a facut o scolarizare prin care ei sa constientizeze importanta muncii lor. Poate ca astfel de fapte ar trebui pedepsite mai dur, fiindca romanul nu stie decat de frica!