Cat de gratuit e invatamantul romanesc

Taguri: Da un leu pentru buzunarul meu

Desi se bate moneda pe tema invatamantului gratuit in scolile de stat romanesti, puiul de daco-roman nu a beneficiat niciodata de binefacerile unui astfel de sistem, cel putin de cand sunt eu.
Pe timpul scolarizarii mele trebuia musai sa platesc fondul clasei si fondul scolii, altfel riscam sa fiu prezentat in fata clasei drept exemplu negativ si sa fiu exclus din cadrul grupurilor participante la activitati extrascolare, ca mersul la teatru, la film, la spectacole sau, pur si simplu, la aeroport (scoala mea se afla aproape de aeroportul Bacau, astazi devenit international, dar pe atunci acolo ateriza doar Ceausescu, cand venea in vizita de lucru, in restul timpului pista fiind folosita pentru orele de studiu ale naturii sau PTAP – pregatirea tineretului pentru apararea patriei, cand mai trageam si cate un fotbal), eram dezonorat prin confiscarea cravatei de pioner si discutat la sedintele de detasament.
Fondurile erau sume fixe si erau folosite la diverse achizitii pentru infrumusetarea clasei sau a scolii (perdele, ghivece cu flori, fete de masa pentru catedra, lambriuri, etc), mici reparatii (inlocuirea unei broaste de usa stricate sau a unui indicator rupt de palma vreunui elev sturlubatic) sau alte lucruri necesare (sapun, hartie igienica, trusa sanitara) hotarate de comitetele de parinti si care aveau darul de a ne face orele petrecute la scoala mai atragatoare.
In invatamantul post revolutionar fondurile au ramas ca denumire aceleasi, dar sumele nu mai sunt fixe si sunt tot mai greu de aflat destinatiile spre care se indreapta.
Inca de cand iti inscrii copilul la camin, afli ca, pe langa suma destinata alimentatiei zilnice, mai trebuie sa duci LUNAR servetele umede, servetele uscate, hartie igienica, sapun lichid, spirt, pahare de unica folosinta etc. Laudabila initiativa de a-i invata igiena pe cei mici (cu toate ca acum nu li se mai verifica batista si unghiutele taiate), dar cantitatile mi se par exagerate pentru un copil care sta acolo cateva ore pe zi, 20 zile pe luna (daca aveti copii de gradinita, intelegeti ce spun!).
Componenta comitetelor de parinti se face dupa criterii bine stabilite de catre educator, invatator sau diriginte, si in pozitiile cheie ajung, de obicei, persoane care se simt indatorate fata de institutori vis-à-vis de nazbatiile sau inteligenta copilului copilului detinut, fiindca nu inteleg ca plodul lor trebuie pedepsit pentru greselile facute.
Bunaoara, la clasa piticutei mele, la propunerea “doamnei” si cu sustinerea comitetului de parinti s-a hotarat schimbarea usii de lemn cu una metalica, fiindca ofera o mai buna etansare si se inchide/deschide mai usor de catre copii. Nu am fost impotriva, desi nu stiu de ce etansare era nevoie atata timp cat clasa are ferestre termopan si nu cred ca e mai usoara manevrarea unei usi metalice, considerabil mai grea decat una din PFL, de catre copiii de 5 ani. Dar nu am inteles de ce scoala nu a contribuit cu nimic! Copiii cresc si pleaca in alta clasa, usa ramane acolo!
La fel, se strang bani pentru mocheta, perdele sau material didactic (planse, carti, etc), si nu mai vorbesc de ocaziile speciale, ca ziua “doamnei”, Craciunul, Pastele sau Ziua Femeii, cand sefa comitetului de parinti (de obicei o tanti fara ocupatie, dar cu un sot suficient de prost pentru a o intretine si a-i sponsoriza mofturile) stie exact ce cadou si-ar dori “doamna”.
La fel ca pe vremea mea, copiii proveniti din familiile nevoiase (si sunt tot mai multi in tara noastra, e celebru cazul fetitei ce venea flamanda la scoala si lesina in timpul orelor, doar pentru ca parintii nu-si permiteau sa cumpere un fruct sau un sandvis) sunt marginalizati, si cred ca ar trebui sa li se dea si lor o sansa.


PS: A nu se intelege din postul asta ca sunt vreun cetatean fara posibilitati financiare sau vreun urmas de-al lui Hagi Tudose, dar sunt revoltat de nedreptatile pe care le sufera cei mici, nevinovati!