Air fresh less

De cand a dat nitel caldura, de cate ori ma urcam in masina simteam un miros ciudat, de muraturi rasuflate, amestecat cu moare de varza si ciorapi murdari, care ma faceau sa imi doresc sa nu fi mancat nimic in ziua respectiva.
La inceput am crezut ca am eu o problema si nu l-am bagat in seama. A doua sau a treia zi putoarea era mai persistenta, asa ca m-am gandit sa spal presurile, cu gandul ca oi fi calcat in ceva maro si l-am carat in otomobil. Ei asi, ti-ai gasit! Nu sunt eu atat de norocos!
Atunci am trecut la planul B, care presupunea spalarea huselor de la scaune, desi fiica-mea a crescut si nu mai face pe ea de cand a lasat pampersul. E drept ca parfumul detergentului cu balsam a mai atenuat mirosul pestilential vreo 2 zile, dar tot nu a disparut, ba dimpotriva, a revenit si mai puternic, sa ma gatuie.
M-am gandit ingrozit ca am vreo mortaciune pe sub capota, mai auzisem de glume proaste cu pesti ascunsi pe sub grila de aerisire, dar nimic! Nici macar un amarat de soricel ascuns pe sub banchete, mort de inanitie si intrat in putrefactie nu am gasit. Deja imi faceam planuri sa scot banii din portofel si sa-mi duc Dacia la spalatorie, ca numai tapiseria nu o curatasem, cand in fata ochilor mi-a aparut deodorantul. Ala de carton, de agatat la oglinda, gen bradut, numai ca al meu nu are forma de bradut.
Nu va ganditi ca mi-a sarit in ochi pur si simplu, fiindca am fost nevoit sa-l invart dupa oglinda ca nu-mi batea vederea spre dreapta. Si mi-am dat seama ca air freshner-ul e vinovat de duhoarea ce se raspandea in jurul meu. Cartonasul ce tinea captive in el (citez din memorie) miresmele proaspete de papaya, mango si apa de flori de pe o indepartata insula exotica si care ar fi trebuit sa aduca prospetimea naturii in masina mea, facea exact contrariul.
Pai daca mirosurile astea de pe insule exotice sunt asa nasoale, nu mai bine imi puneam eu la oglinda niste legaturi de leustean, busuioc sau menta luate moka de la mama din gradina? Ca le puteam folosi sa mai fac si cate un ceai, din cand in cand!
Acum banuiesc ca deodorantul era expirat, ca daca ar fi mirosit ca un sconcs cand l-am cumparat, nu mai dadeam banii pe el. Dar judecand dupa ingredientele pe care le are in componenta, aceste produse sunt destul de departe de natura, plus ca poate dauna contactului cu pielea si e toxic pentru mediul acvatic. Deci sunt o alta strategie de marketing de a promova ceva otravitor ca fiind natural.

PS: Si Cristina are un post interesant despre otravirea globala.